

Poeme
Budila-Express
1. Introducere
Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înţeles
Au fost loviţi pe la spate şi înmormîntaţi în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Şi-şi plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.
După o iarnă lungă a venit vara caldă,
Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,
Fructele celorlalţi se vînd la suprapreţ. Dimineaţa
Ne primeşte totuşi cu braţele deschise, totuşi lumina
Mai bate în epiderma fanată, totuşi vîntul
Ne mai aeriseşte orbitele duhnind de amintiri.
Am pierdut totul. Portarii hotelurilor
Ne-au uitat, femeile fragede şi aristocrate
Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat şi liftierii,
Vînzătoarele de flori şi negustorii de nestemate,
Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe
Pe care urca iedera ruginie a vechii „la bella estate”.
Am pierdut totul.
În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii
Nimic din noi n-a rămas. Un avort
Rapid, aseptic, elegant.
Totuşi dimineaţa mai întinde
Braţele ei transparente, de caracatiţă, spre trupul
Învineţit de somn şi de vise, totuşi aerul
Mai face troc cu celulele spongioase, totuşi moaca roşcată
A servietei mai rînjeşte, tîmpă, fericită.
2. Senzaţie
Din cînd în cînd trompeta îngerului
Scoate sunete de fanfară. Din cînd în cînd ne aşezăm la masă
Ciocnim ouă roşii sau pahare de vin, conversăm.
Din cînd în cînd
Dansăm în semiîntuneric cu femei
Proaspăt spălate şi mereu stînjenite, din cînd în cînd
Ieşim în spatele casei, la munte, din cînd în cînd
Stingem lumina şi transpirăm.
Sau se sparge conducta, vecina ţipă
După poştaşul întîrziat cu pensia, beţivii urinează
Pe zidul caselor de vizavi, o salvare
Trece uşor pe deasupra inimii şi duce departe
Cîte un corp solid familiar.
Din cînd în cînd se aude trompeta,
Maşini greoaie ca nişte hipopotami stropesc
Pavajul încins, vînzătoarele din cofetării
Fac strip-tease şi, goale, se bat cu frişcă, din cînd în cînd
Cîte-un director se umflă ca un balon, se înalţă
Apoi se sparge, dispărînd din Univers, din cînd în cînd
Cîte-un afiş
Multicolor ne promite Noul Ierusalim
În schimbul a treizeci de bani sau al tăcerii.
Sau traversăm zidul putrezit al Grădinii şi culegem
Globuri de aur cu care îmblînzim viitorul, sau deschidem
Nasturii aerului şi posedăm furioşi
Trupul cald încă al iluziei.
Din cînd în cînd ne amintim de Gondwana,
De pelasgii mîncători de scoici, de Cung-Fu,
Ne amintim de sarea-n bucate, de Rosamunda,
De vasele din Micene, de sandaua
Filozofului, din cînd în cînd pomenim
Nume fără sens, însă dulci
Inimii noastre: Herbert Read, Marcuse,
McLuhan, John Berryman, Platon, Eminescu, din cînd în cînd
Vindem pielea ursului din pădure şi ne
Cumpărăm jucării.
3. Context
Şi apoi mă întîlnesc cu păianjenul blond,
Cu arlechinul domesticit, cu domnişoara de silicon,
Cu ursuleţul Yoghi, cu marele gagicar.
Toţi mă întreabă despre poezii, toţi mă întreabă
Cum e noua mea viaţă.
Nu sînt trişti, dar nici veseli. Trăiesc
Într-un aer de celofan, aşteaptă clipa
În mare linişte, gata împachetaţi.
Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuinţă
Ţîfnoasă şi plină de ruşine a adolescenţei,
Despre poezie, precupeaţă grasă şi care
Ne-a luat pe nimic inimile de puştani şi le-a pus pe aţă,
Despre poezie, cuvînt plicticos,
Pe care dicţionarele-l mai pomenesc
Din conformism şi vocaţie inerţială.
Despre noua mea viaţă în ţinuturile boreale,
Dincolo de sciţii cei îmbrăcaţi în blănuri,
Şi, bineînţeles, despre Budila-Express.
4. Defulare
Şi noi am călătorit cu Budila-Express
În dimineţile toamnei, în amiezile de vară,
Sub cerul iernei, primăvara am călătorit
Cu Budila- Express.
Şi noi am coborît la Hermannsdorf, am văzut
Bidonville-urile din marginea terasamentului,
Nesfîrşitele turme de capre rîioase, şi noi
Am văzut Teliu-Valley, şi noi am auzit
Graiurile amestecate ale triburilor de culegători de ciuperci,
Şi noi am prăjit slănină la flacăra brichetelor, am croşetat
Răbdători, în aşteptarea minunii, şi noi
Am vizitat Întorsura-City, ba chiar ne-am întors
Cu preafrumoase suvenire.
Şi noi am leşinat prin parcurile din Flowers-Town,
Şi noi am văzut cadavrele strivite de locomotivă,
Şi noi am traversat simplonuri în care
Poţi face dragoste pe tăcute liniştit, şi noi
Am dormit, şi noi ne-am trezit mahmuri
În Budila-Express.
Şi noi am curtat inaccesibile băştinaşe
Cu basmale roz şi mirosind a Transpirantz, şi noi
Am vorbit la nesfîrşit şi am ascultat la nesfîrşit, şi noi
Am consolat văduve triste şi neînţelese soţii, şi noi am mîncat
Pe colţul meselor roşii sandvişuri cu salam,
Cu pui pane, cu brînză, cu omletă, şi noi
Am violat Legea jucînd
Cărţi, bînd ţuică şi rom, şi noi am călcat în picioare
Principiul indivizibil al demnităţii de sine.
Şi noi am călătorit cu Budila-Express,
Şi noi am văzut feţele stoarse, ca nişte cîrpe ajunse
La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste,
Şi noi am simţit fluidul neîncrederii oarbe
Coborînd ca acidul sulfuric în oase, şi noi am văzut
Banchetele jumulite de vinilinul
Din care aborigenii îşi fac portmonee, şi noi
Am descoperit cultul secret
Al stomacului, sexului şi capului aplecat, şi noi
Am pătruns în catacombele realităţii,
În subsolul paginii de ziar şi mai jos de subsol,
Acolo unde nu mai există decît
Carnea şi timpul, senzorul obosit.
Şi noi am cules laurii de staniol
Ai după-amiezelor petrecute-n şedinţe, şi noi
Am luptat în întuneric cu diverşi
Dumnezei judeţeni, şi noi am stat
Pe malul fluviului şi am plîns, şi noi am căzut
Sub mesele negeluite ale cazinoului Paupasse-Oul, am răcnit, am expectorat
Sofistica rîncedă a acceptării, şi noi
Am auzit şuierul glonţului pe lîngă urechi
În Budila-Express.
Şi noi am văzut bătrînii reumatici
Din Flot-Royal, nasurile în formă de şa
Ale locuitorilor din Las Crasnas, şi noi
Ne-am rătăcit în fauburgul Barcany,
Şi noi am flanat pe aleile prăfoase
Din Cité de Sarmache, şi noi am cumpărat
Parfumuri şi ochelari Made in France
De la parterul blocului turn cu patru etaje.
Şi noi am visat în cîmpul cu iarbă, pînă ce
Vacile ne-au înghiţit, mestecat, defecat, şi noi
Am ascultat cimpoiul şi glasul castrat
Al lui Titir răsunînd pe scenele locale, şi noi
Ne-am întors vii şi teferi seară de seară
În Budila-Express.
Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!
Şi noi am ştiut şi noi am iubit,
Şi noi am avut şi-am putut, am scris şi-am citit!
Budila-Express, garnitură cu bou-vagoane,
Garnitură dublată, uneori, garnitură bondoacă,
Iute şi verde-murdară printre grămezile de cartofi
Putrezind pe cîmpuri, pe lîngă peroanele
Pline de cioburi şi de capace de bere,
Budila-Express, ruginind nevăzut
Precum tinereţea, la încheieturi.
5. Filtru
a) Era o cameră oarecare. Fără pereţi.
Cordoane moi o legau
De universul placentar. Creierele, ele însele, păreau a nu exista
Decît provizoriu, mereu în aşteptarea
Confirmării de dincolo: pastile minuscule de oxigen.
Dar aici se hotăra totul. În această
Metastază incipientă.
Era linişte. Puteam auzi
Feromonii teilor atacînd epiderma
Adolescentelor. Semnificantul
Mai înghiţind o gură de semnificat.
Apoi el a ridicat mîna. Mîna sa
Avea cinci degete. Fiecare deget
Un trecut şi un viitor.
b) Atunci au năvălit, izbucnit, explodat:
fofilatorii şi scatoscotocitorii pontatorii şi antemergătorii
lingecuriştii şi drogheriştii femeile de cauciuc şi cele evidenţiate
eşanjiştii şi stahanoviştii alchimiştii şi verslibriştii
lucrătorii cu gura şi cu despicătura cu mapa şi sapa
secretarele şi debarasatoarele recţii şi erecţii
matroanele şi prefecţii balena albă şi pajii
coafezele şi dormezele brodeuzele şi vibromaseuzele
liniştitorii şi concasorii puţopalmiştii
verbali şi funcţionarii municipali contribuabilii
şi subcontabilii vacile domnului şi seminariştii ac
tiviştii şi pasiviştii comutatoarele şi prezentatoarele
mamele patriei şi taţii burduhănoşi cititorii
de manuale şi meşterii de zăbale animatorii
şi picolii soioşi scopiţii şi neofiţii scrobiţii
şi neofaliţii soldaţii de plumb şi poliţaii de carbid
cu amintirea copilăriei conservată în heliu lichid.
c) Ei mi-au spus, sugerat, ordonat:
TREBUIE E NECESAR SE CERE
TREBUIE E NECESAR SE CERE
TREBUIE E NECESAR SE CERE
TREBUIE (dar eu... jap!) mi-au spus
E NECE (dar real... buf!) SAR
Ei
TREBUIE! mi-au ordonat.
d) „O.K.” am zis.
Şi am îmbătrînit.
6. Ilustraţie
„UN VOYAGE AGRÉABLE AVEC BUDILA-EXPRESS”
„ABENTEUER UND EXOTISMUS MIT BUDILA-EXPRESS”
„HAPPY DAYS WITH BUDILA-EXPRESS”
„LA VITA E BELLA CON BUDILA-EXPRESS”
Afişe imense. Color. Peisage.
În prim-plan, o frumuseţe locală
Cu basma roz, autentică, şi dinţii
Întregi şi proaspăt spălaţi. În fundal o fanfară de îngeri
În costume naţionale.
(photo, Bild, foto: ALEXANDRU MUŞINA)
Întîmplare I
Vine unul la mine şi-mi zice
Că „nu şi nu, să-ţi citesc o poezie”.
Eu tocmai îmi curăţasem lichenii
Din emisferele pîlpîitoare şi eram
Cam obosit, aşa că nu l-am repezit îndeajuns.
El atunci desfăşură un inel.
Şi-mi zise: „Iată, aceasta e laguna
În care pescarii noştri obţin recolte
Superioare ihtiologic.”
„Bine, bine, zic, dar unde e cocioaba de sticlă
Înconjurată cu pari plini de capete vorbitoare?”
„De fapt, vezi dumneata, zise el, laguna
Aceasta productivă a înlocuit pestilenţialele smîrcuri şi baba soterică,
Care oricum era o pată pe obrazul cinstit
Al universului înstelat.”
„Dacă n-are babă n-are niciun dumnezeu”I
-am zis şi am trîntit toate chepengurile
posibile între mine şi el. pe urmă l-am înjurat:
„Fir-ai al dracului de trandafir leşinat!
Iar trebuie să trec la cîrpă ca un matroz ordinar,
Tocmai acum cînd hărţile îmi arătau
Nişte asimetrii de să te-apuce ameţeala.”
(Poem extras din volumul STRADA CASTELULUI 104)
În loc de postfață
Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează?
Oricum, deasupra Maternității
Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază.
Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.
Doar ai clipei: încăpătoare
Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu.
Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!
Nici măcar eu,
Mai fragil și ghinionist ca un cristal
Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă,
Sau pe un raft din Magazinul Universal.
Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă
Și cumva neatent,
Dintr-un recipient în alt recipient.
(Poem extras din TOMOGRAFIA ȘI ALTE EXPLORĂRI)
scrisoare din clipa de-acum
am fost un om mai degrabă bolnăvicios cu obrajii
rumeni întotdeauna un generos obsedat
să nu-l tragă nimeni pe sfoară ideile
mi-au fost dragi
dar trăind mai tot timpul printre obiecte am învățat
cîte ceva din ciudatele lor obiceiuri cînd eram mic
îi admiram pe toți oamenii fără deosebire încetul pe-ncetul
au ajuns să mă calce pe nervi atîta de tare încît
nu puteam să pricep de ce naiba mai am
două mîini două picioare poziția
bipedă și așa mai departe-am citit
cărțile cu miile am ascultat
de sfaturile celor din jur pînă am constatat
că nu mai înțeleg chiar nimic cerul a fost
senin uneori apele limpezi cîte o dimineață
păreau anticamera paradisului o viață
obișnuită cum e și-a ta nimeni nu a sărit
cu-adevărat peste balustrada clipei în gol îți scriu
de-aici înghemuit lîngă tine
(Poem extras din TOMOGRAFIA ȘI ALTE EXPLORĂRI)


